Deşi ştie că nu ar trebui, Iulia aşteaptă cicloanele cu nerăbdare. Chiar şi pe timpul zilei, cerul se întunecă şi străzile se golesc. Vântul întoarce cu forţă frunzele arţarului argintiu şi dedesubt, ele licăresc.
Când e doar o avertizare de ciclon, nu o fac, dar dacă e o alertă de ciclon, fetele merg şi se vâră în cămară, unde se strecoară între cutii şi prafuri şi cartoane şi aşteaptă până unul dintre părinţi le spune că pot ieşi. Cămara e singurul loc fără ferestre din întreaga casă. Trebuie să stai departe de ferestre când vine un ciclon, pentru că ceea ce le place cel mai mult cicloanelor e să spargă sticlă şi, dacă se întâmplă asta şi tu stai de exemplu în cadă, direct sub geamul băii, aproape inevitabil vei fi rănit.
Când pornesc sirenele, Iulia le organizează. A dezvoltat un întreg sistem. Fiecare are dreptul la trei jucării, nu mai multe, iar Iulia e responsabilă de lanternă, pentru că Măriuca ar putea să o strice. Măriuca întotdeauna trage de timp când e vorba de păpuşile ei, simţindu-se vinovată pentru că face favoritisme. Dar Iulia îi explică faptul că în viaţă trebuie să alegi, iar într-un final Măriuca întotdeauna alege, deşi câteodată încearcă să ascundă diverse lucruri in buzunarele minuscule ale pantalonilor.
Când e prinsă, izbucneşte în râs sau în plâns, în funcţie de expresia Iuliei. O prinde de fiecare dată. Apoi Iulia o linişteşte pe Măriuca şi îngenunchează amândouă pe linoleumul încreţit, închid uşa şi aşteaptă.
Odată ce uşa s-a închis, păpuşile Măriucei conversează. Deseori discută despre vreme. Iulia doar ascultă, îşi lasă păpuşile ei să se odihnească, simţind respiraţiile rapide şi calde ale surorii ei pe gât. Ȋn cazul în care curentul nu e deja întrerupt, Iulia insistă ca lumina să fie totuşi stinsă. Ȋncetul cu încetul o apucă somnul, ca în maşină şi, la fel ca atunci când merg undeva cu maşina, Iulia, spre diferenţă de Măriuca, ar prefera să nu ajungă niciodată, ar prefera să continue să meargă; şi nici când este tornadă, nici atunci nu vrea ca alerta să expire vreodată- atunci uşa cămării se va deschide larg, iar deasupra ei tigaia şi strecurătoarea şi toate cuţitele vor sclipi şi tremura de parcă ar sta să cadă. Iar mama lor se va apleca, o va înhăţa pe Măriuca şi apoi o va duce cu ea.
